Etichetă: confuzie

confuzie

confuzie

CONFÚZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc. 2. (Jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. [Var.: confuziúne s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.
Sursa: DEX ’09 (2009) 

CONFÚZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc., însoțite uneori de agitație. 2. (Jur.; în formaconfuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. [Var.: confuziúne s. f.] – Din fr.confusion, lat. confusio, -onis.
Sursa: DEX ’98 (1998) 

confúzie (încurcătură) (-zi-e) s. f., art. confúzia (-zi-a), g.-d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (-zi-i-)
CONFÚZIE s. 1. încurcătură, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceală, (fam.) halima. (S-a produs o ~ de nedescris.) 2. imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare.)
Confuzie ≠ precizie
CONFÚZIE ~i f. 1) Caracter confuz; stare confuză; lipsă de claritate; încurcătură. 2) Eroare rezultată din confundarea lucrurilor sau a ființelor. ◊~ mintală stare patologică pasageră sau persistentă constând în pierderea clarității gândirii. [Art. confuzia; G.-D. confuziei; Sil. -zi-e] /<fr.confusion, lat. confusio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) 

[caption id="attachment_692" align="alignnone" width="150"]fotografie nunta iasi foto video fotografie nunta iasi foto video[/caption]

CONFÚZIE s.f. Încurcătură; lipsă de orientare. ◊ Confuzie mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații. [Gen.-iei, var. confuziune s.f. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].
CONFÚZIE s. f. încurcătură; lipsă de orientare. ♦ ~ mintală = tulburare de conștiință, în cazul unor infecții și intoxicații. (< fr. confusion, lat.confusio)
CONFÚZIE, confuzii, s. f. Faptul de a confunda și rezultatul lui; încurcătură; lipsă de orientare (în di­verse probleme). Dintr-o confuzie ni s-a trimis nouă scrisoarea. – Pronunțat: -zi-e.
confúzie s. f. (sil. -zi-e), art. confúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (sil. -zi-i-)
confuzi(un)e f. 1. fapta de a confunda un lucru cu altul și rezultatul ei: conzuxiunea numelor; 2. starea lucrurilor confundate sau amestecate;3. lipsă de ordine, de claritate; 4. turburare sau dezordine politică; 5. umilire, nedumerire.
*confuziúne f. (lat. confúsio, -ónis. V. fuziune). Acțiunea de a lua un lucru drept altu: confuziune de date. Amestec, dezordine: confuziunea de stil provine din confuziunea de ideĭ. Fig. Încurcătură din cauza rușineĭ: plin de confuziune. – Și -úzie.